Înapoi la articole
Sunt fan și încurajez scrisul de orice fel, jurnal, proză, poezie pentru ajutorul pe care această metodă îl pune în introspecția individului. Așa că le-am zis clienților mei: ok, haide să scriem ceva personal pentru fiecare despre relația cu sportul, exercițiile fizice… Astfel sper să iasă o serie de texte nesfârșite din partea lor, care să întărească relația cu ei înșiși și să aducă o notă de motivație cititorilor.
Într-o dimineață de 9 mai m-am trezit schimbată, parcă nu mai eram eu, parcă voiam altceva total diferit de ce aveam. M-am trezit cu o forță care parcă nu era a mea. M-am decis sa încep o călătorie fără sfârșit, sportul… Știam cu siguranță că era o zi importantă pentru evoluția mea, o zi care m-a schimbat în întregime, trupește și sufletește. În acea dimineață soarele strălucea mai mult ca oricând, parcă voia să îmi spună că o să fie un început pe care nu o să-l regret vreodată.
Atunci am decis să arunc toată mâncarea pe care o aveam în frigider, cu excepția unor legume și să încep un deficit caloric combinat cu sport. A fost o dimineață în care m-am debarasat de factorul care a contribuit la nefericirea mea.
În acea zi am luat la pas supermarketurile pentru a găsi mâncare cu un conținut mic de calorii, dar se pare că aceste magazine pline de combinații fast-food nu prea veneau în ajutorul meu. Dar cu multă perseverență am descoperit anumite produse. Timpul m-a făcut să înțeleg că în această călătorie cântarul de bucătărie este cea mai bună variantă pentru control și că totul începe în bucătărie.
La început am considerat că toată această conexiune cu fitness-ul este imposibilă, că nu voi simți atracție, că voi asculta fără să simt, dar timpul m-a făcut să înțeleg că atunci când ai îndrăzneală să te arunci într-o lume neexplorată, afli că nu există granițe, în afară de cele pe care tu ți le impui. Primul antrenament corect făcut în sala de fitness sub supravegherea antrenorului m-a epuizat fizic, dar m-a ambiționat să devin cea mai bună variantă a mea.
Primele evoluții în această călătorie mi s-au părut cele mai explozive, sunt cele care m-au bombardat cel mai mult cu serotonină încât primul gând dimineața era să merg la antrenament. Este o dependență de mișcare! Nu prea se poate exprima în cuvinte…
De fapt, cred că acum sunt cea mai eu, cea care este îndrăgostită de ziua în care antrenamentul este dedicat musculaturii spatelui, cea care abia așteaptă să se trezească dimineața pentru a mânca ovăz care are o cupă de proteine cu scorțișoară și de a bea o cafea pre-antrenament. Încerc să fac o introspecție a vieții de până în 9 mai vs. viața de după 9 mai și sincer, nu pot să mă recunosc. Sportul te schimbă atât de mult și te încarcă energetic de parcă așa ai fost mereu.
Această dependență de mișcare m-a făcut să particip și la câteva competiții. În 6 luni am participat la 3 concursuri dedicate alergării, care au scos la iveală cea mai frumoasă versiune emoțională și rațională pe care o am.
