Înapoi la articole
Sunt fan și încurajez scrisul de orice fel, jurnal, proză, poezie pentru ajutorul pe care această metodă îl pune în introspecția individului. Așa că le-am zis clienților mei: ok, haide să scriem ceva personal pentru fiecare despre relația cu sportul, exercițiile fizice… Astfel sper să iasă o serie de texte nesfârșite din partea lor, care să întărească relația cu ei înșiși și să aducă o notă de motivație cititorilor.
Luni dimineață, o altă săptămână plină de aventură, mă trezesc fără ajutorul alarmei. Afară încă este întuneric, vreme tomnatică, totul este nostalgic natura nu-mi oferă pic de energie. El doarme, este cel care îmi calmează zbuciumul din suflet, îl învelesc și merg către bucătărie pentru a îmi începe ziua. Oricât de moartă ar fi natura astăzi mă voi energiza la maxim, e ziua mea favorită de antrenament- spate și biceps.
Trec rapid de la neglijeul alb plin de dantelă în care am dormit la îmbrăcămintea fitness, de la părul creț desprins la o împletitură simplă de păr care să îmi faciliteze antrenamentul. Îmi prepar ovăzul, mai nou adaug o cupă de proteine cu gust de vanilie, iar gustul îmi trezește amintiri de când eram mică, parcă are gust de biscuiți cu lapte… dacă luam proteine de când eram mică oare unde ajungeam?! Și așa, pe la 14 ani aveam sub pat o rangă din fier cu care făceam eu ceva exerciții, 10 ani mai târziu aflu că făceam de fapt împinsul cu bara de la piept.
Ajung la sală și parcă deja mă încarc energetic, și nici nu am început antrenamentul. Toată lumea aici este Zen, toate probleme sunt lăsate la ușă, iar aici încerci să dai tot ce ai mai bun din tine. În general, îmi propun ca în urma unui antrenament de o oră sa am 500 de kcal arse, este un țel care mă motivează în perioada de deficit caloric prin care trec. După 6 luni de deficit caloric încep să ard mai puține calorii, este perfect normal din punct de vedere metabolicanatomic-funcțional, dar psihic nu-mi place treaba asta.
Antrenamentul spatelui mi se pare cel mai fascinant, este cel în care conexiunea creier- sistem muscular se realizează aproape la capacitate maximă pentru mine, ce-i drept, tot timpul ne putem perfecționa și mereu vom descoperi lucruri pe care să le corectăm. Toată această coordonare îmi este susținută de către cel care îmi veghează evoluția, este antrenorul care m-a făcut să am așteptări realiste de la evoluția mea și să înțeleg că totul vine în timp. Până la urmă, nu ai cum să scapi în 6 luni de un surplus caloric pe care l-ai pus poate în 5 ani.
Cred că iubesc atât de mult antrenamentul spatelui, deoarece mi se pare fascinantă imaginea unei femei înalte, slabe dar cu forme, îmbrăcată într-o rochie care îi lasă spatele la vedere, acesta fiind conturat. Sigur, multe doamne vor considera că nu este feminin, dar eu una prefer să nu pun ulei în salată ci să mă dau cu el pe corp… puneam înainte și uite-mă aici?!
Se pare că femeile sunt axate în general pe leg day, puține lucrează upper body. Poate asta se întâmplă fiindcă se consideră că a avea picioarele lucrate ca și femeie, înseamnă a emana sexualitate într-o pereche de dresuri, păcat că femeile nu înțeleg că acest termen de “sexy” este o stare, pe care o emani tot timpul. Nu poți să fi sexy mirosind a tocăniță cu ceapă îmbrăcată în dresuri, dar poți să fi sexy îmbrăcată într-un palton de iarnă. Înțeleg că sunt o excepție de la regulă de am o afinitate atât de mare cu antrenamentul de spate, până la urmă suntem oameni diferiți iar viitorul depinde de deciziile luate în prezent.
