Înapoi la articole
Haide să îți zic de ce „no pain, no gain” e aproape o prostie. Adică cel mai mare secret în a face exerciții fizice și probabil în viață, în orice activitate, este să înveți cum SĂ DOZEZI efortul, nu?
Pentru că sunt dăți, contexte, în care contează să tragi tare ca să aduci unele beneficii. Dar sunt alte dăți în care, dacă tragi tare, s-ar putea să te rupi.
Iar dacă tragi tare constant e aproape inevitabil să nu te rupi la un moment dat, dacă nu reduci un pic.
Dar cum să progresezi dacă nu tragi tare?
Învață să dozezi efortul, învață prin ce metode poți să faci asta, învață cum să faci o recuperare bună, optimă, potrivită cu metoda aleasa și periodizează antrenamentele.
”No pain, no gain” nu e o prostie, însă, când vine vorba despre performanță și înaltă performanță. Depinde de sport și de nivelul de competitivitate, dar cel mai probabil că dacă nu tragi tare, în unele sporturi, nu ai nicio șansă să ajungi în top. Iar toate astea vin la pachet cu anumite costuri.
Dar pentru sportul dedicat maselor… dacă tu ești un corporatist, un antreprenor, medic, vânzător care se antrenează pentru o viață mai bună într-o sală de fitness, pentru sănătate și frumusețe corporală, atunci n-o lua prea literal.
Deși dacă ești la început, poate poți să o iei puțin literal. Fiindcă altfel îți limitezi o parte din potențial. Dar chiar și așa, vezi unde e limita actuală pe care o poți depăși și nu forța prea mult peste limită. Aplică principii coerente, urmărește obiective realiste, realizabile pas cu pas.
Iar dacă ești intermediar sau avansat, dozează bine totul. De la prima la ultima repetare pe un set, la contextul în care integrezi un exercițiu, contextul în care integrezi zile de antrenament în săptămână sau toate antrenamentele dintr-o săptămână integrate într-o perioadă de o lună sau o perioadă mai mare.
Asta se cheamă periodizare.
Oricum periodizarea, cu timpul, devine intuitivă și ar trebui să fie așa pentru o persoană care nu are obiective de performanță. Iar granița fină pentru „no pain, no gain” este dată de extremele: antrenamentul prea puțin intens, care dacă se prelungește pe termen lung, te oprește să-ți atingi potențialul, și antrenamentul prea intens, care pe termen lung, te accidentează sau îți încetinește recuperarea și progresul.
Idealul e să te găsești undeva între zonele astea sau dacă te găsești într-una dintre ele, să nu rămâi prea mult acolo.
Își urez atenție la detalii și vedem într-o postare viitoare: Cum se pune asta în practică? și cum se periodizează antrenamentul?
